- Loghează-te sau înregistrează-te să postezi comentarii
- 5186 vizualizări
Într-un raport amplu din 2012 UNICEF, în parteneriat cu Consiliul Europei și guvernul norvegian, a subliniat importanța eradicării tuturor formelor de violență din sistemele de învățământ. Violența în școli se poate manifesta într-o gamă largă de forme (fizică, psihologică și sexuală) și poate fi comisă de către colegi și personal deopotrivă. Raportul recomandă o serie de strategii holistice pentru combaterea violenței în școli. Acest raport susține că violența psihologică poate dăuna la fel de mult pentru dezvoltarea și performanța academică a copiilor ca orice altă formă violență. Prin urmare, trebuie luate măsuri pentru a se asigura că, în eforturile depuse pentru a avea școli fără violență, violența fizică nu este pur și simplu înlocuită cu violența psihologică pentru că aceasta poate fi la fel de dăunătoare, însă uneori este mai greu de detectat.
Deseori violența psihologică îmbracă mai multe aspecte. Poate lua forma unor agresiuni între colegi, însă poate fi manifestată și în relații profesor-elev. În mod regretabil, se dovedește frecvent că violența psihologică este un precursor și al altor forme de violență. De exemplu, cercetările sugerează că elevii aparținând grupurilor/comunităților etnice discriminate în mod obișnuit sau marginalizate de societate în general au, de asemenea, mai multe șanse de a cădea victime ale violenței psihologice din partea profesorilor. De exemplu, copiii romi se pot confrunta cu cazuri de umilire în clasa pe o scară cu totul diferită față de colegii lor. Acest lucru se reflectă în faptul că s-a constatat că există profesori care subestimează în mod grosolan potențialul academic al copiilor proveniți din medii minoritare și, de asemenea, s-a constatat că foloseau pedeapsa corporală mai des cu astfel de copii. Toate dovezile disponibile indică faptul că mediile care favorizează teama de umilire sau ridiculizare sunt în raport disproporționat cu învățarea. Prin urmare, potențialul academic al unui copil este afectat în mod dramatic de medii educaționale violente (din punct de vedere psihologic).
Violența psihologică în școli este o problemă gravă în contextele europene, unde probabil alte forme de violență sunt mai puțin proeminente. În Franța, un studiu al UNICEF a constatat că, dintr-un eșantion de 12.326 elevi, 4,6% au experimentat abuzuri verbale din partea personalului școlii din cauza identității lor rasiale. In majoritatea acestor cazuri, autorii nu au fost profesori, ci alți membri ai personalului care lucrează la școală. Din acest motiv, raportul recomandă că orice sistem care presupune mai puțin de o strategie „școlară care interesează școala în totalitate” va fi insuficientă pentru a aborda violența psihologică în școli. Orice școală care nu reușește să soluționeze cazurile de abuz rasial și violență psihologică, implicit aprobă discriminare și „blamarea” comunităților întregi. Acest lucru are implicații pentru coeziunea societății în care însăși școala este încorporată.
Acest raport celebrează și felicită tendințele recente care se îndepărtează de utilizarea pedepsei corporale în școli. Cu toate acestea, raportul observă, de asemenea, cu un anumit grad de preocupare, pericolele implicite ce decurg din imposibilitatea sprijinirii cadrelor didactice pentru ca acestea să pună în aplicare mijloace alternative eficiente de disciplină. Preocuparea constă în faptul că profesorii neinstruiți în disciplina pozitivă/constructivă „poate genera, ca rezultat, o pedeapsă psihologică la nivel de clasă” (p.21). Astfel de pedepse sunt adesea destinate să denigreze demnitatea umană a copilului și poate avea repercusiuni de lungă durată asupra stimei lor de sine, încrederii în sine și bunăstării mintale.
Cel mai frecvent tip de agresiune între colegi în școli este abuzul verbal. Un studiu din 2005 a relevat în mod uimitor că aproape 90% din adolescenții aparținând comunității LGBT erau victime ai violenței fizice sau psihologice. Aceste date sunt în special îngrijorătoare având în vedere conexiunea intensificată între formele de agresiune și suicid în rândul comunității LGBT. Deși victimele unor astfel de forme de violență implică în mod natural atenția cercetătorilor, dovezile arată și că agresorii prezintă un risc mai mare de a avea probleme de sănătate mintală. Mai mult decât atât, jumătate din copiii implicați în forme de agresiune sunt atât agresori cât și victime. Acești copii sunt unii dintre cei mai problematici copii cu probleme psihologice, ale căror relații interpersonale pot fi deteriorate permanent și a căror performanță academică poate fi afectată grav. Pe măsură ce înțelegem mai bine consecințele violenței psihologice acest raport dublează apelul realizat de Consiliul Europei către toate școlile pentru a adopta măsurile necesare preventive și de asistență. Se recomandă, de asemenea, ca personalul din școli să prevadă și un consilier specializat, calificat, pentru a răspunde victimelor cazurilor de violență emoțională.
Elaborat de Katie Javanaud pentru Platforma pentru Protecția Copilului - Europa de Sud Est, , iulie 2016
Sursă: Tackling Violence in Schools: A Global Perspective, Bridging the Gap Between Standards and Practice.
(2012) Biroul Reprezentantului Special al Secretarului General privind violența în colaborare cu UNICEF